Ce este heterocromia. Potrivit statisticilor, aproximativ 55% din intreaga populatie a lumii are ochii caprui. Persoanele cu ochii verzi sunt insa mult mai putini, sub 10% din populatia globului facand parte din aceasta categorie. Exista insa in lume si oameni care au doua culori diferite ale ochilor.
Este vorba despre acele persoane care prezinta o afectiune numita heterocromie, care poate fi mostenita genetic sau poate fi cauzata de anumite boli. Totusi, ce este, de fapt, heterocromia si cand apare? Aflam mai multe detalii despre acest subiect extrem de interesant in randurile urmatoare!
Ce este heterocromia
Culoarea ochiului uman este influentata de doi factori principali: pigmentarea irisului si modul in care acesta imprastie lumina care trece prin el. Culoarea irisului depinde, de asemenea, de cantitatea de melanina din organismul fiecaruia dintre noi.
Irisul este partea ochiului responsabila de dilatarea si restrangerea pupilei cu scopul de a mentine sub control cantitatea de lumina care patrunde in ochi. Cu cat cantitatea de melanina din iris este mai scazuta, cu atat culoarea ochilor va fi mai deschisa.
Spre exemplu, in cazul ochilor albastri remarcam cea mai scazuta cantitate de melanina in stratul frontal al irisului. La polul opus, ochii caprui au cea mai crescuta cantitate de melanina.
Heterocromia este rezultatul excesului sau carantei de melanina, ochiul afectat putand fi hiperpigmentat sau hipopigmentat. In general, un exces in ceea ce priveste melanina indica hiperplazia tesuturilor irisului, in timp ce carenta de melanina determina hipoplazie.
Heterocromia este doua feluri: completa, atunci cand un iris are o culoare diferita in comparatie cu celalalt, respectiv partiala sau sectoriala, atunci cand o parte a irisului are o culoare diferita fata de restul irisului. In cazul celor mici putem indentifica insa si un al treilea tip de heterocromie, cea centrala. In acest caz se pot remarca diferite niveluri de melanina in jurul pupilei si in mediile periferice.
Tot la acest capitol este important sa spunem ca pe parcursul vietii unei persoane, culoarea irisului se poate modifica. Spre exemplu, nu sunt deloc putini bebelusii care se nasc cu ochi de culoare albastra, insa aceasta nuanta se inchide in primii trei ani de viata. Schimbarea apare pe masura ce melanina incepe sa se dezvolte.
Afectiunea este specifica si animalelor
Este important de mentionat ca heterocromia nu poate fi incadrata in categoria bolilor oftalmologice, deoarece aceasta conditie nu afecteaza in niciun fel vederea unei persoane. In plus, trebuie sa spunem si faptul ca heterocromia nu este specifica exclusiv oamenilor, ci si animalelor.
Spre exemplu, unele dintre cele mai comune rase de caini au ochi de culori diferite. Putem include printre aceste rase husky siberian, marele danez, ciobanescul australian sau chihuahua. Totodata, heterocromia este intalnita des si in cazul felinelor (pisica turceasca van, bobtail japonez, angora sau sfinx).
Heterocromia este o afectiune destul de rara, aparand potrivit statisticilor la mai putin de 1% din intreaga populatie a globului. De asemenea, statisticile ne mai arata ca heterocromia apare mai des la femei decat la barbati.
Citeste si: Ce este cafeaua Dalgona si care este reteta
Asa cum spuneam si mai devreme, heterocromia este ereditara, putand fi mostenita genetic. Totusi, aceasta conditie poate fi cauzata si de unele afectiuni, leziuni sau sindroame.
In cazul in care aceasta este identificata inca de la nastere sau la scurt timp dupa nastere, cel mai probabil vorbim despre o heterocromie ereditara. Exista insa si optiunea ca aceasta sa fi fost cauzata de unele boli sau leziuni intrauterine.
Desi heterocromia nu afecteaza in niciun fel vederea unei persoane, ne vedem nevoiti sa precizam ca este imperios necesar sa acordam o atentie speciala oricaror modificari aparute la nivelul ochilor, inclusiv in ceea ce priveste culoarea irisului.
Pentru a inlatura orice grija, este recomandata o vizita la specialist pentru o examinare oftalmologica completa. In cazul celor mici, acestia trebuie sa fie examinati atat de un medic pediatru, cat si de un oftalmolog, astfel putand fi investigate si alte posibile probleme asociate.