Fabula este una dintre cele mai indragite opere epice in randul scolarilor, tinerii apreciind umorul si ironia fina de care dau dovada poetii ce s-au facut cunoscuti prin intermediul acestui tip de lucrari. Spre exemplu, in literatura romaneasca il avem pe poetul George Toparceanu, poet cunoscut indeosebi prin volumele sale de fabule.
Ce este fabula
Conform definitiei, fabula apartine genului epic si este o scurta povestire alegorica, de cele mai multe ori in versuri, in care autorul satirizeaza anumite naravuri, deprinderi sau mentalitati prin personificarea unor animale, plante, lucruri sau fenomene naturale.
Din punct de vedere al structurii, o fabula va fi formata intotdeauna dintr-o povestire propriu-zisa si o morala. Principalele figuri de stil utilizate in fabula sunt personificarea si alegoria. Comicul se regaseste in cele mai multe dintre fabule sub diferite forme, incepand de la umor si satira si pana la ironie.
Cuvantul “fabula” ne duce cu gandul in primul si primul rand la “povestire”, acesta provenind din latinescul “fabula”. Prin aceste fabule, autorii povestesc diferite intamplari prin personificarea animalelor, pasarilor, plantelor sau a altor obiecte. Acestea sunt imaginate in situatii omenesti, faptele povestite constituind in cele din urma o alegorie.
Fabula nu este o noutate in literatura universala, aceasta fiind practicata pentru prima data in Mesopotamia cu 2000 de ani inaintea erei noastre. Prima fabula cunoscuta insa este “Privighetoarea si eretele”, povestita de Hesiod in jurul secolului VIII i.Hr.
Fabula a luat cu adevarat insa amploare doua secole mai tarziu, cu ajutorul lui Esop, cel care in ziua de astazi este considerat de specialisti ca fiind “parintele fabulei”. Mai tarziu, Demetrios din Falera a publicat prima antologie de fabule care a fost atestata istoric. Fabula a fost insa pusa in circulatie de culegerile indiene “Panciatantra” si “Hiptopadesa”, compuse in sanscrita de Bidpay si traduse mai apoi in araba.
Analiza acestui tip de povestire
Atunci cand analizam o fabula ne vom da seama in primul si primul rand de faptul ca sentimentele si atitudinea autorului sunt exprimate indirect, prin intermediul actiunii si al personajelor.
Autorul isi propune sa scoata in evidenta insusirile personajelor, in acest fel reusind apoi sa critice si sa satirizeze anumite defecte omenesti intruchipate de personaje. Prin aceasta atitudine critica, autorii urmaresc sa indrepte anumite trasaturi de caracter negative si sa transmita cititorilor anumite invataminte.
Asa cum spuneam si in randurile anterioare, pe langa povestirea propriu-zisa, fabula contine la finalul ei si o morala, mult mai redusa ca dimensiuni in comparatie cu povestirea. Important de precizat, uneori este posibil ca aceasta morala sa lipseasca, autorul preferand sa isi lase cititorii sa inteleaga mesajul transmis prin povestire.
Citeste si: Ce este textul narativ literar si care sunt caracteristicile
Naratiunea si morala se afla insa intr-o stransa legatura, morala fiind practic concluzia intregului discurs pe care autorul si l-a imaginat in prima parte a operei.
Desi cele mai multe dintre fabule au fost scrise in versuri, este important sa spunem ca aceasta opera epica nu respecta regulile stricte de versificatie ale poeziei clasice. Astfel, autorii si-au luat o libertate mare atunci cand a venit vorba despre rima, ritm, masura, strofe si asa mai departe. In plus, naratiunea este de cele mai multe ori continua!
Daca vorbim despre fabulele clasice, putem spune ca cele mai multe dintre ele au o structura dualista. Mai exact, in aceste opere gasim o opozitie clara intre doua personaje, opozitie care uneori este evidenta inca din titlu.
De cele mai multe ori, unul dintre personaje si situeaza pe o pozitie superioara, acesta dominand celalalt personaj aflat pe o pozitie inferioara. In cele din urma insa, datorita unor evenimente neprevazute, pozitia celor doua personaje se rastoarna, personajul aflat in pozitia inferioara dandu-i o lectie celui care domina povestirea la inceput.