Ce este plagiatul. Auzim tot mai des vorbindu-se in jurul nostru despre plagiat, fie ca ne referim la niste simple lucrari de licenta sau la intregi teze de doctorat sau chiar carti. Lipsa timpului sau a inspiratiei ii indeamna pe multi autori sa plagieze, alegand astfel sa insele cititorul, oferindu-i un text care nu este scris de el.
Plagiatul este o problema veche, insa ne confruntam cu ea din ce in ce mai des in actualele timpuri, in care internetul ne ofera printr-un simplu click o sumedenie de surse de informatii.
Totusi, ce este, de fapt, plagiatul si cum il putem evita? Incercam sa raspundem la aceasta intrebare in randurile urmatoare, asa ca va invitam sa ramaneti alaturi de noi!
Ce este plagiatul
Potrivit dictionarului, a plagia inseamna “a lua, a fura ideile, expresiile, inventiile cuiva si a le prezenta drept creatii proprii” sau “a publica pe numele sau fragmente din lucrarea altuia”. De asemenea, in dictionarul de neologisme mai regasim si o alta explicatie pentru termenul “plagiat”, si anume “comiterea unui furt literar”.
Plagiatul mai este definit si de Legea nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduita in cercetarea stiintifica si in dezvoltarea tehnologica drept “expunerea intr-o opera scrisa sau o comunicare orala, inclusiv in format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstratii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode stiintifice extrase din opere scrise, inclusiv in format electronic, ale altor autori, fara a mentiona acest lucru si fara a face trimitere la sursele originale”.
Citeste si: Ce este lumina si care e originea acesteia
Asa cum spuneam si in introducere, plagiatul este o problema veche de cand lumea, acest termen fiind folosit pentru prima data in secolul I d.Hr de poetul latin Martial.
La acea vreme, Martial reclama faptul ca rivalul Fidentius i-ar fi recitat operele in public ca si cum ar fi fost ale sale, nefacand nicio referire la adevaratul autor. Poetul latin Martial s-a aratat extrem de deranjat de gestul lui Fidentius, considerand ca aceasta fapta i-ar fi putut afecta prestigiul.
In ziua de astazi, plagiatul este din ce in ce mai intalnit, fiind in acelasi timp si mult mai greu de depistat. Cu o simpla cautare pe Google putem gasi o sumedenie de surse de informatie, indiferent despre subiectul de care suntem interesati.
Astfel, nu putini sunt cei care aleg sa se inspire din lucrarile ce se regasesc pe internet pentru a isi realiza propriile lucrari, fie ca vorbim despre articole stiintifice, lucrari de licenta sau de doctorat, carti, culegeri si asa mai departe.
De ce depistarea e tot mai grea
Depistarea plagiatului este tot mai grea in aceste vremuri, mai ales in contextul in care plagiatul este definit in mod diferit din punct de vedere legislativ de la o tara la alta. Mai mult decat atat, legislatia pe acest subiect se dovedeste de multe ori a fi destul de ambigua.
Spre exemplu, in legislatia americana se vorbeste despre plagiat in momentul in care sunt descoperite mai mult de 8 cuvinte care sunt utilizate fara precizarea sursei originale.
In Romania, legislatia la acest capitol este mult mai ambigua, nu putini fiind cei care sunt incurajati practic sa plagieze din aceasta cauza. Spre exemplu, legea din tara noastra prevede chiar dreptul de a folosi “scurte citate” dintr-o sursa “in scop de analiza, comentariu sau critica ori cu titlu de exemplificare, in masura in care folosirea lor justifica intinderea citatului”.
Potrivit specialistilor, un autor de literatura stiintifica trebuie sa indeplineasca doua conditii importante pentru a nu fi acuzat de plagiat. In primul si primul rand, autorul are obligatia de a delimita in mod clar propriile idei, interpretari si formulari de cele care apartin altor autori, ale caror opere le-a consultat in timpul procesului de documentare. Apoi, putem vorbi si despre originalitatea unui autor, lucrarea reprezentand in mod normal rezultatul unui efort propriu de sinteza.