Ce este doina. Doina este fara doar si poate una dintre cele mai interesante specii literare ale genului liric, deosebindu-se in mod clar de toate celelalte specii prin mesajul si prin specificul sau.
In plus, atunci cand vorbim despre doina ne referim la o specie literara specific romaneasca, pe care nu o mai putem gasi in alte culturi. Lasand la o parte unicitatea sa, ce este, de fapt, doina?! Ramaneti alaturi de noi si in randurile urmatoare, vom vorbi impreuna despre toate caracteristicile acestei specii literale ale genului liric!
Ce este doina
Potrivit definitiei, doina populara este o specie a genului liric, in versuri, cu caracter oral, anonim si sincretic, in care sunt transmise intr-o maniera directa si puternica sentimente de dragoste, de iubire, de dor, de ura, de tristete, de instrainare si asa mai departe.
Doina este o opera populara, ceea ce inseamna ca are un caracter anonim, neavand un autor cunoscut. De asemenea, doina are un caracter oral, transmitandu-se de-a lungul anilor din generatie in generatie prin viu grai.
Totodata, in cazul doinei vorbim si despre un caracter colectiv, aceasta fiind opera mai multor autori anonimi. Tot despre doina mai putem spune ca are si un caracter sincretic, aceasta putandu-se imbina foarte bine cu muzica, poezia si dansul.
In cele din urma, ceea ce incercam sa scoatem in evidenta si in randurile anterioare, doina are un puternic caracter traditional, reflectand mentalitatea, credintele, traditiile si obiceiurile poporului roman. Doina populara este inspirata din viata poporului roman, reflectand convingerile celor care traiesc pe aceste meleaguri.
Tema comuniunii omului cu natura este destul de frecventa in doine, omul din popor resimtind la un nivel foarte apropiat natura inca din cele mai vechi timpuri. De asemenea, doina reflecta atitudinea omului fata de viata, fata de moarte, fata de scurgerea timpului sau fata de asuprire.
Nu in cele din urma, sentimentul de dor este intalnit extrem de des in doinele populare, fie ca este vorba despre dorul de parinti, de casa, de iubita sau de natura. In functie de toate aceste stari exprimate, doinele pot fi impartite in mai multe categorii – doine haiducesti, doine de instrainare, doine de dor, doine de iubire, doine de jale si asa mai departe.
Dorintele exprimate in doine
Autorul anonim al doinelor exprima in mod direct, puternic si profund o serie intreaga de sentimente, stari si idei, in aceasta specie literara fiind intalnite frecvent marci lexico-gramaticale ale eului liric, verbe si pronume la persoana I si a II-a.
Dativul etic este, de asemenea, extrem de intalnit in doine, exprimat de cele mai multe ori prin forme neaccentuate ale pronumelui personal “-mi”. Acesta nu are o valoare sintactica, ci doar stilistica, aratand participarea afectiva a eului liric.
Modul de exprimare cel mai des intalnit in cadrul doinelor populare este monologul liric, fie el adresat sau nu. De asemenea, atunci cand vorbim despre doine mai trebuie sa aducem in discutie si confesiunea, autoexprimarea si subiectivismul, toate acestea fiind prezente in aceasta specie literara populara.
Citeste si: Ce este compunerea si ce trebuie sa cuprinda
Marea majoritate a verbelor pe care le intalnim in cadrul doinelor sunt la timpul prezent, acestea aratand ca doina este o prezenta constanta in sufletul romanului.
Doina populara se mai remarca si prin muzicalitate, acest lucru fiind scos in evidenta si prin elementele de versificatie specifice. In primul rand, in cele mai multe cazuri, versurile nu sunt structurate in strofe. Apoi, versurile sunt scurte, avand o masura de 6 – 8 silabe si o rima imperecheata sau chiar monorima. Cel mai frecvent ritm pe care il intalnim in cadrul doinelor este cel trohaic.
In cele din urma, atunci cand vorbim despre doine ne ducem cu gandul la un limbaj popular, in multe doine populare regasindu-se regionalisme, arhaisme, diminutive, cuvinte specifice mediului rural, haiducesc sau pastoral. De asemenea, mai regasim multe interjectii, enunturi exclamative si interogative, toate acestea evidentiind si mai mult caracterul oral si popular al acestei specii literare.