Ce este ornitorincul si cand a fost descoperit
Ce este ornitorincul si cand a fost descoperit

Ce este ornitorincul si cand a fost descoperit


Ce este ornitorincul. Daca vorbim despre animale cu infatisari mai mult sau mai putin ciudate, fara doar si poate ornitorincul ocupa un loc de cinste pe lista. Este de departe unul dintre cele mai uimitoare animale ce exista, infatisarea sa mirandu-i si pe oamenii de stiinta europeni care l-au descoperit pentru prima data la sfarsitului secolului al XVIII-lea.

Mai mult decat atat, atunci cand primul ornitorinc a ajuns in Anglia, in anul 1799, a fost considerat o farsa de specialistii britanici. Totusi, ce este, de fapt, ornitorincul si cum arata acest animale cu aspect atat de bizar? Aflam impreuna mai multe detalii despre unul dintre cele mai interesante animale cunoscute de om in ziua de astazi!

Ce este ornitorincul si cand a fost descoperit – Cuprins:

Ce este ornitorincul

Ce este ornitorincul
Ce este ornitorincul

Din punct de vedere al infatisarii, ornitorincul pare la prima vedere ca este o combinatie intre trei animale. Are corpul si blana specifice unei vidre, ciocul si picioarele unei rate si coada unui castor.

Atunci cand a fost vazut pentru prima data, George Shaw l-a numit “ornitorinc cu cioc de rata”, dandu-i si un nume latin – Platypus Anatinus (in traducere “rata cu picioare plate”). Numele stiintific sub care este cunoscut ornitorincul in ziua de astazi este Ornithorhynchus Anatinus. Important de precizat, ornitorincul este singurul reprezentant viu al familiei si al genului sau. 

Trupul ornitorincului variaza in lungime, acesta masurand in general intre 30 si 80 cm. De asemenea, si greutatea acestor animale este destul de variata, putand cantari intre 1 si 10 kilograme. Pozitia corpului seamana cu cea a reptilelor, in special a soparlelor.

Citeste si: Ce este ADN-ul si care e structura acestuia

Un detaliu extrem de interesant specific ornitorincului este reprezentat de faptul ca acesta este unul dintre foarte putinele mamifere care sunt veninoase. Un ornitorinc mascul injecteaza venin prin pintenii de la glezne. In schimb, femelele ornitorinc nu sunt veninoase. Veninul se poate dovedi letal pentru animalele mai mici si poate dauna puternic chiar si omului. Totusi, in cele mai multe cazuri, veninul nu este letal in cazul oamenilor.

Desi a fost descoperit in urma cu mai bine de doua secole, despre ciclul de viata al ornitorincilor nu sunt cunoscute foarte multe lucruri. Stim in primul rand ca ornitorincii sunt mamifere care depun oua. Apoi, mai stim ca masculii nu joaca un rol prea important in ceea ce priveste cresterea puilor rezultati in urma imperecherii.

Mai exact, masculii isi parasesc puii la scurt timp dupa nastere. Femela are o perioada de gestatie de doua pana la patru saptamani. Dupa acestea, urmeaza inca o saptamana de incubatie, in care femela isi protejeaza ouale. Ornitorincii incep sa se reproduca la varsta de 2 ani. Inainte de sezonul de imperechere, ornitorincii incep o perioada de hibernare timp de 10 zile.

Ciudatenii despre ornitorinc

Pui de ornitorinc
Pui de ornitorinc

Ciudatenile continua si va mai spunem ca ornitorincii nu au stomac, in ciuda faptului ca vorbim despre niste mamifere. Ei se hranesc cu nevertebrate care traiesc pe fundul apelor – viermi, larve de insecte, creveti si asa mai departe. Avand in vedere ca nu exista un stomac, hrana merge direct in intestin. 

Mai departe, ornitorincii nu au nici macar dinti. Atunci cand se scufunda in apa in cautarea hranei, ornitorincii aduna in cioc granule si pietris de pe fundul apei. Dupa ce ies la suprafata, mesteca prada impreuna cu pietrisul adunat, totul ajungand in cele din urma in intestin. 

Ornitorincii sunt lipsiti de miros si de vaz atunci cand se afla sub apa. In schimb, ei reusesc sa “vada” cu ajutorul ciocului. Pliurile de piele le acopera ochii, in timp ce narile li se inchid si devin etanse, vazul si mirosul devenind imposibile astfel. Ciocul are electroreceptori si mecanoreceptori insa, care le permit ornitorinicilor sa detecteze campurile electrice si miscarea. Datorita electroreceptorilor, ornitorincii reusesc sa detecteze organismele vii de pe fundul apei.