Ce este ouzo. O excursie in Grecia nu este niciodata completa fara o masa care sa cuprinda cateva dintre preparatele traditionale ale bucatariei locale, una dintre cele mai apreciate la nivel european. De pe masa nu are insa cum sa lipseasca nici ouzo, bautura locala pe care toti grecii o beau alaturi de un platou de mezes.
Consumata la scara larga atat in Grecia, cat si in Cipru, ouzo este considerat un aperitiv cu diferite proprietati medicale si beneficii pentru sanatatea consumatorilor. Nu putini sunt insa cei care se intreaba ce este, de fapt, ouzo, aceasta bautura traditionala greceasca.
Ce este ouzo
Ouzo este un aperitiv cu aroma de anason, facut din bauturi spirtoase rectificate care au suferit un proces de distilare si aromatizare. Daca va intrebati care este gustul acestei bauturi, ar trebui mai intai sa va duceti cu gandul la gustul altor lichioruri de anason, precum sambuca, raki, pastis sau arak.
Ouzo nu este deloc o inventie moderna a grecilor, ba chiar din contra. Licoarea isi are originile in tsipouro, despre care se stie ca ar fi fost creatia unui grup de calugari din secolul al XIV-lea de pe muntele Athos. O versiunea a acelei bauturi ar fi fost aromata cu anason, in acest fel aparand in acele vremuri bautura pe care astazi o numim ouzo.
Distilarea moderna a bauturii pe care o cunoastem cu totii in ziua de astazi a inceput in principal la inceputul secolului al XIX-lea, dupa ce Grecia si-a castigat independenta. Prima distilerie de ouzo a fost fondata in Tyrnavos in anul 1856, de Nikolaos Katsaros. In 1932, producatorii bauturii au dezvoltat o metoda de distilare folosind vase de cupru, aceasta fiind si metoda standard folosita in ziua de astazi.
Ouzo poate sa fie consumat ca atare, insa cei mai multi greci il amesteca de regula cu apa, rezultatul fiind o licoare alba tulbure, cu o nuanta albastra slaba in unele cazuri. In general, ouzo este servit alaturi de cateva cuburi de gheata intr-un pahar de mici dimensiuni.
In cele mai multe cazuri, langa ouzo se servesc si o varietate de aperitive, numite mezes in cultura gastronomica a Greciei. Printre aceste mezes se regasesc deobicei urmatoarele preparate: peste proaspat, masline, branza feta, tzatziki, cartofi prajiti, etc.
Produs exclusiv grecesc din 2006
In urma cu mai bine de 15 ani, in anul 2006 mai precis, autoritatile de la Atena au castigat dreptul de a eticheta ouzo ca produs exclusiv grecesc. Astfel, Uniunea Europeana recunoaste atat ouzo, cat si bauturile tsipouro si tsikoudia, ca produse de origine exclusiv greceasca. In aceste conditii, alti producatori europeni in afara de Grecia si Cipru au interzis in a folosi aceste denumiri.
Asa cum spuneam si in randurile anterioare, atunci cand este amestecat cu apa, culoarea bauturii devine alb-laptoasa, in ciuda faptului ca in mod normal ouzo este un lichid limpede. Explicatia este insa destul de simpla, anetolul, uleiul esential de anason, fiind complet solubil in alcool la aproximativ 38% ABV, dar nu si in apa.
Citeste si: Ce este dieta flexitariana si in ce consta
Diluarea lui face ca acesta sa se separe, creand astfel o emulsie ale carei picaturi fine imprastie lumina. Este vorba despre un proces care este cunoscut sub numele de loching, proces care este intalnit de asemenea si in pregatirea absinth-ului.
Grecii considera ca ouzo poate sa fie folosit si in scopuri medicale atunci cand este nevoie. Spre exemplu, avand in vedere nivelul sau de alcool, ouzo se dovedeste a fi un foarte bun antiseptic.
De asemenea, se spune ca durerile de cap si gripa pot fi tratate consumand un pahar cu ouzo caldut inainte de culcare. Totodata, multi greci folosesc ouzo si in cazul durerilor de dinti. Bineinteles, indiferent de scopul in care bei aceasta licoare magica a grecilor, tine cont ca trebuie sa o consumi in cantitati moderate!